Despre carte: 1928 / Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au fost marcate de o serie de noi descoperiri care au produs așa-numita „revoluție în știință.” Astronomia a reușit să extindă lumea în multe clustere gigantice, sisteme galactice, cu o rază calculată de la 14.000 - 60.000 de ani lumină, fiecare conținând 100.000.000 de sori, împrăștiați sute de mii și milioane de ani lumină unul de celălalt, succesul chimiei, care descoperit în atom există un microcosmos, lumea electronilor și protonilor; dezintegrarea radioactivă a materiei, care a răsturnat puterea și constanța elementelor chimice și a completat teoria evolutivă a dezvoltării universului; în sfârșit, teoria relativității a lui Einstein, cu concluziile sale despre curbura spațiului și închiderea acestuia; „Geometria non-euclidiană” a celor mai mari matematicieni Lobachevsky și Riemann, care a ridicat problema multidimensionalității spațiului și a extins orizonturile în distanțe nesfârșite de noi posibilități și descoperiri viitoare au loc în univers. Geologia cunoaște cele mai mari schimbări ale planetei noastre în trecut și, probabil, în viitor. Astronomii au observat moartea unor lumi întregi în timpul aprinderii noilor stele și al formării altora noi. Intriga acestei povești se referă la catastrofa grandioasă a spațiului însuși, ca urmare a căreia extinderea temporală a trecutului se intersectează cu extinderea prezentului. , în urma căruia apar în zilele noastre ființe vii ale formării cuaternare a Pământului.